Skip to content
Sănătatea ta este foarte importanta pentru noi

FITOTERAPIA

Terminologie

Fitoterapia este o ramură a terapeuticii care utilizează plantele, respectiv preparatele din plante, ca mijloace de prevenire si tratare a bolilor.

Desigur, aceste plante sunt cunoscute ca plante medicinale. În limbajul popular plantele medicinale mai sunt denumite si „ierburi” sau „buruieni de leac”.

Totuși, aceste denumiri nu se referă doar la plantele ierboase, în sensul mai strict al cuvântului, ci includ și scoarța, rădăcina, frunzele, florile și fructele unor plante.

Cum acționează plantele?

Deși la ora actuală există studii extrem de numeroase care fundamentează în mod științific proprietățile multor plante, mulți dintre adepții acestui gen de tratamente nu au o înțelegere corectă asupra modului cum acționează preparatele fitoterapeutice.

Unii cred că forma sau aspectul plantelor trădează destinația terapeutică a plantei respective. De exemplu, dacă aspectul sau conturul unei frunze seamănă cu forma sau aspectul unui organ – poate ficat, poate stomac, poate altceva – atunci planta respectivă este un leac potrivit pentru bolile acelui organ.

Utilizarea rațională a plantelor medicinale este o condiție esențială pentru folosirea lor fără riscuri. Pentru a nu fi induși în eroare de diverse curente cu pretenții mai mult sau mai puțin științifice, rețineți:

◆ Efectele plantelor medicinale sunt supuse legii universale a cauzalității. Nici un efect nu apare fără o cauză. Orice cauză este urmată de un efect.

◆ Efectele plantelor medicinale, ca de altfel și ale medicamentelor, se datorează principiilor active prezente în plante. Aceste principii active sunt substanțe chimice mai mult sau mai puțin complexe. Introduse în organism sau aplicate pe suprafața corpului, aceste principii acționează asupra celulelor, țesuturilor, organelor, aparatelor și sistemelor organismului, inducând efecte în conformitate cu proprietățile lor. De exemplu, frunzele de mentă conțin uleiuri volatile, polifenoli, taninuri și flavonoizi. Taninurile au efectul antidiareic. Flavonoizii stimulează producerea de olan bila, au un efect antispastic și favorizează evacuarea bilei. Aceste substanțe motivează utilizarea mentei în afecțiunile biliare.

◆ S-a constatat că numeroasele principii active dintr-o plantă se influențează reciproc și pot determina efecte diferite de cele la care ne-am aștepta la administrarea lor separată. Acțiunea fitocomplexelor – cum au fost numite aceste principii active care acționează împreună – se supune aceleiași legități generale a cauzalității. 

◆ Pentru folosirea rațională a plantelor medicinale este importantă cunoașterea compoziției lor chimice, a concentrației principiilor active din ele, a modului de preparare și de administrare. 

Regula de aur în ce privește tratamentul bolilor, valabilă nu doar în cazul folosirii plantelor medicinale, ci și al celorlalte mijloace de tratament, se poate formula astfel:

  1. Constatați cauza bolii sau a tulburării.
  2.  Înlăturați această cauză.
  3. Asistați, susțineți organismul în vederea refacerii lui.

Avantaje ale fitoterapiei

Fitoterapia se bucură de o enormă simpatie. Totuși, încrederea exagerată în aceste mijloace terapeutice, acceptarea si utilizarea lor fără discernământ, poate fi periculoasă. Iată de ce folosirea responsabilă a remediilor din plante presupune cunoașterea nu doar a avantajelor, ci și a posibilelor riscuri ale folosirii lor.

Cel mai frecvent amintite avantaje sunt: remediile fitoterapeutice nu produc obișnuință, nu dau reacții adverse, nu au efecte nocive secundare, sunt mai ieftine.

Adevărul este că argumentația folosită în apărarea fitoterapiei împletește realitatea cu idealizarea. Nu despre toate remediile din plante se poate spune că nu au efecte adverse, că nu produc obișnuință și nici măcar că sunt mai ieftine. Plantele medicinale au desigur avantaje reale față de multe medicamente de sinteză, și anume:

◆ cu excepția plantelor toxice, plantele medicinale nu prezintă un risc atât de crescut de toxicitate cum prezintă multe dintre medicamentele.

◆ cu puține excepții, plantele medicinale nu prezintă un risc serios de obișnuință cum prezintă multe medicamente.

◆ plantele medicinale nu au, în general, efecte adverse atât de importante și frecvente cum au medicamentele.

◆ în sfârșit, plantele medicinale și preparatele simple din plante medicinale sunt, în general, mai ieftine decât medicamentele.

Dezavantaje. Limitele aplicării preparatelor fitoterapeutice recunoscute de practicienii cu vederi echilibrate ar fi următoarele: efectele se instalează mai lent; în ciuda numărului sporit de studii științifice despre plante, efectuate și publicate în ultimii ani, există încă relativ puține cercetări și dovezi științifice indiscutabile care să constituie o bază concretă pentru stabilirea indicațiilor și dozajelor; sunt mai puțin eficiente sau total ineficiente în tratamentul bolilor acute; de multe ori nu prezintă siguranța unui dozaj adecvat, precis, deoarece cantitatea de principii active dintr-o plantă este variabilă și este influențată de o serie de factori greu controlabili.

Așa cum medicamentele cu constituenți toxici prezintă riscuri, tot așa și plantele care conțin principii active toxice prezintă riscuri. S-au raportat numeroase cazuri de intoxicații datorate folosirii plantelor medicinale. În ultimele decenii s-au identificat zeci de plante care conțin substanțe cu acțiune toxică asupra ficatului, stomacului, intestinelor, sistemului nervos și sângelui. În cele mai multe cazuri, riscul este legat de depășirea dozei terapeutice, dar există și riscul obișnuinței.

Greșeli frecvente în folosirea preparatelor fitoterapeutice:

◆ folosirea pe durată nelimitată sau pe o durată foarte lungă;

◆ folosirea în cantități sau doze excesive;

◆ folosirea nediscriminatorie, fără a ține seama de potențialul toxic al unor plante;

◆ aprovizionarea din surse nesigure,

◆ aplicarea exclusivă a remediilor din plante, refuzul nejustificat al medicației sau intervenției recomandate de medic.

Reguli pentru folosirea în siguranță a plantelor medicinale.

Pentru folosirea rațională a remediilor din plante și pentru reducerea la minimum a riscurilor este indicat să aveți în vedere următoarele principii și recomandări:

◆ Ceaiurile sau plantele medicinale nu trebuie considerate un panaceu (remediu universal, bun în toate bolile).

◆ Ceaiurile din plante nu trebuie folosite ca tratament de bază al unor boli severe. Preparatele fitoterapeutice pot fi folosite în tratarea bolilor ușoare. În bolile severe se vor folosi ca tratament adjuvant și numai cu acordul medicului.

◆ Fiți conștienți de toxicitatea unora dintre plantele medicinale și folosiți numai ceaiuri fără constituenți toxici.

◆ Folosiți numai ceaiuri preambalate, standardizate; evitați ceaiurile a căror proveniență este dubioasă, vândute …la grămadă”. Citiți cu atenție eticheta de pe ambalaj.

◆ Nu folosiți mai mult de 1-2 cești de ceai, în mod regulat. Efectele folosirii celor mai multe ceaiuri în cantitate mare și pentru un timp îndelungat sunt necunoscute.

◆ Femeile însărcinate și copiii mici trebuie să manifeste o precauție deosebită în folosirea ceaiurilor medicinale, deoarece puține dintre ele au fost testate pe deplin. Femeile însărcinate trebuie să consulte medicul înainte de a folosi plante medicinale.

◆Folosirea unui ceai medicinal în tratamentul unei anumite boli nu trebuie să înlăture sfatul unui medic competent. Amânarea tratamentului medical de specialitate poate fi periculoasă în cazul unor boli severe.

Configurați