Fluturarile la cablu

Poza ” most muscular ” este,  probabil, cea mai potrivita metoda de a etala o forma, densitate si masa musculara excelente ale partii anterioare a corpului. Aceasta provoaca, practic, o contractie completa a intregului corp, care va face chiar si un piept mediu sa arate superb. Binenteles, daca ai un fizic cu probleme serioase de estetica, atunci aceasta poza nu te va avantaja deloc. In orice caz, nici o alta poza nu va reusi sa iti scoata mai bine in evidenta striatiile transversale si densitatea musculara. Aceasta este poza care poate captura chiar si esenta celor mai impresionante piepturi. Pe de alta parte, nici nu ai cum sa ascunzi un piept slab si moale in aceasta poza.

In cazul fluturarilor la cablu la manerele superioare ale aparatului, se activeaza aceleasi zone ale pieptului si umerilor ca la poza ” most muscular “. Acest exercitiu te va ajuta sa obtii o densitate nemaiintalnita a pieptului si o pompare cum nu credeai ca poate exista.

1. Pozitioneaza-te intre cablurile superioare ale aparatului. Prinde cate un maner cu fiecare mana si fa un pas in fata, astfel incat bratele sa fie putin in spatele umerilor. In aceasta pozitie iti vei creste gama miscarii si vei simti o intindere mai buna a muschilor pieptului.

2. Indoaie-ti usor coatele pentru a elibera tensiunea de pe ele si blocheaza-le in aceasta pozitie. Coatele trebuie sa ramana blocate pe toata durata exercitiului; nu le flexa si nu le intinde.

3. La inceput, bratele trebuie sa fie intinse in lateral. Trebuie sa simti o intindere adecvata in intreaga musculatura a pieptului si in punctele in care fasciculul sternocostal al pectoralului se ataseaza de brat si de partea anterioara a musculaturii umarului.

4. Cu o priza in semipronatie, trage manerele de la aparat in fata, unul spre celalalt, astfel incat sa descrie o linie aproximativ la nivelul umerilor. Nu te opri in momentul in care mainile ajung una in dreptul celeilalte, ci incruciseaza-le complet.

5. Pentru a activa puternic partile mediane ale fibrelor pectoralilor de-a lungul sternului, tine manerele una sau doua secunde la sfarsitul fiecarei repetari cu o mana peste cealalta. Drept rezultat, vei avea parte de o contractie salbatica a musculaturii pieptului, care aproape seamana cu o crampa a pectoralilor.

6. Du usor bratele in spate, descriind un arc mare, spre pozitia de start. Inspira puternic pe masura ce manerele se deplaseaza in spate si expira pe masura ce le tragi in fata, spre pozitia cu mainile incrucisate.

7. La urmatoarea repetare, incruciseaza-ti mana stanga peste cea dreapta, apoi alterneaza.

Oboseala musculara

Oboseala este o stare fiziologica reversibila si efemera caracterizata prin scaderea capacitatii functionale a organismului si insotita de o stare generala de rau. Ea apare in urma unui efort fizic ce a atins un prag limita. Odata cu incetarea efortului, manifestarile oboselii dispar. Oboseala este de mai multe tipuri:

Oboseala fiziologica ( ” sanatoasa ” ), care dispare dupa incetarea efortului

Oboseala acuta ( starea de supraantrenament ), care dispare in urma unui efort ce depaseste capacitatea maxima functionala a organismului ( un individ neantrenat care efectueaza un antrenament foarte intens, un sportiv care efectueaza antrenament fara sa fie refacut complet dupa o raceala, accident, alt antrenament recent si foarte intens, etc )

Oboseala patologica, care apare ca urmare a unor greseli sistematice de dozare a antrenamentului ( deci, apare in timp )

In continuare vom trata doar cateva aspecte ale oboselii ” sanatoase “. Contractiile musculare puternice si de durata conduc la aparitia fenomenului de oboseala. Studii efectuate pe atleti au evidentiat faptul ca oboseala creste direct proportional cu rata scaderii glicogenului din muschi. De aceea, se considera ca cea mai mare parte a oboselii rezulta din incapacitatea proceselor biochimice din fibra musculara de a transforma compusii energetici in lucru mecanic. Oboseala poate aparea si ca urmare a scaderii transmiterii impulsului nervos la fibra musculara, precum si datorita diminuarii cantitatii de sange necesare irigarii acestei, realizandu-se astfel o aprovizionare scazuta a celulei musculare cu substante energetice, si in special cu oxigen. Studiul oboselii este foarte important in activitatea fizica, deoarece in cadrul antrenamentlui, in culturism, ritmicitatea efort-oboseala-refacere, unde oboseala este un proces fiziologic necesar, este premisa dezvoltarii musculaturii. Oboseala poate aparea in timpul unul antrenament, mai devreme sau mai tarziu, in functie de natura si durata efortului, precum si de gradul de adaptare a organismului la efort, adaptare ce survine in urma unor antrenamente repetate. Astfel, oboseala apare mai tarziu in cazul unui efort mediu, intermitent, in care frecventa cardiaca nu depaseste 140 batai/minut, pana la 50 ani pentru ambele sexe, si sub 110-120 batai/minut, peste 50 ani. Aceste valori ale frecventei cardiace trebuie sa fie minime pentru ca efortul fizic sa aiba un efect benefic asupra organismului, astfel incat sa nu se piarda ceea ce s-a acumulat. Gradul de oboseala ne este dat de raspunsurile metabolice ( culoarea pielii, nivelul transpiratiei, frecventa respiratorie, starea psihica momentana – apatie, euforie etc ) sau de frecventa cardiaca si respiratorie. Ca manifestari externe ale aparitiei oboselii putem enumera: scaderea fortei si a vitezei de executie, diminuarea preciziei, prelungirea timpului de reactie la un anumit stimul etc.

Ca o concluzie finala, putem spune ca pentru a ne imbunatati conditia fizica, volumul si intensitatea de lucru trebuie astfel dirijate incat sa apara starea de oboseala,iar un antrenament prea usor nu ne va ajuta sa ne atingem scopurile.

Pozitiile din cadrul concursurilor de culturism

Pozitii obligatorii:

a) dublu biceps, stand cu fata la public
b) amfora ( muschii dorsali ), cu fata la public
c) extensia toracica din lateral, stand cu partea stanga la public
d) dublu biceps, stand cu spatele la public
e) amfora, stand cu spatele la public
f) prezentarea muschiului triceps, stand cu partea dreapta la public
g) prezentarea concomitenta a musculaturii abdomenului si a membrelor inferioare

Juriul are dreptul sa solicite concurentilor, pentru o mai buna departajare, doua feluri de comparatii, si anume:

A: comparatia mica:

a) prezentarea musculaturii coapselor
b) prezentarea muschiului triceps, stand cu partea stanga la public
c) prezentarea musculaturii gambelor, stand cu spatele la public
d) extensia toracica din lateral, cu partea dreapta la public
e) prezentarea musculaturii abdomenului
f) crabul, prezentarea muschiului trapez, stand cu fata la public

B: comparatia mare:

a) dublu biceps, prezentarea muschilor bicepsi, stand cu fata la public
b) amfora, prezentarea muschiului dorsal, stand cu fata la public
c) prezentarea musculaturii coapselor
d) extensia toracica din lateral, stand cu partea stanga la public
e) prezentarea muschiului triceps, stand cu partea stanga la public
f) dublu biceps, stand cu spatele la public
g) prezentarea musculaturii gambelor, stand cu spatele la public
h) prezentarea muschiului biceps femural, stand cu spatele si stand lateral la public
i) extensia toracica din lateral, stand cu partea dreapta la public
j) prezentarea muschiului triceps, stand cu partea dreapta la public
k) prezentarea musculaturii abdominale
l) prezentarea muschilor dintati
m) prezentarea musculaturii antebratelor
n) crabul, prezentarea muschiului trapez, stand cu fata la public

Ordinea pozitiilor in concurs nu se poate schimba

Clasificarea exercitiilor pentru musculatura coapselor

Musculatura coapsei este dispusa in jurul femurului, astfel incat acesta sa fie acoperit pe toate partile, in trei loje:

anterioara: cvadriceps, croitor, tensor al fasciei lata
mediana ( interna ): adductor lung, adductor scurt, adductor mare, gracilis
posterioara: biceps femural, semitendinos, semimenmbranos

Genuflexiunile: sunt exercitii pentru dezvoltarea generala a musculaturii coapselor, deoarece implica toate grupele in proportii diferite, precum si grupe ale segmentelor limitrofe, cum ar fi musculatura gambelor, musculatura spatelui inferior etc. Distanta dintre picioare trebuie sa fie cel putin la nivelul umerilor pentru a conferi stabilitate si a evita balansul corpului. De asemenea, la acest exercitiu, spatele trebuie sa adopte o pozitie dreapta, fara a se inregistra modificari ale unghiului dintre trungi si coapse, datorate aplecarilor primului, ci doar datorita miscarilor coapselor. Capul trebuie tinut sus, deoarece intervine in echilibrarea pozitiei corpului. Astfel, daca se realizeaza o aplecare a capului, se modifica curburile coloanei vertebrale, centrul de greutate se va proiecta inainte, implicand in miscare musculatura gambei. Aplecarea si mai mare a capului va determina o modificare a curburii toracice a coloanei, ingreunand astfel mentinerea barei. Daca in timpul realizarii flexiei se va duce capul spre inapoi ( extensia capului ), genunchii vor avea tendinta sa se apropie, modificandu-se astfel unghiul dintre coapsa si gamba pe linia verticala a acestora si concluzie, putem spune ca adoptarea unei tinute incorecte a pozitiei capului in timpul efectuarii genuflexiunilor provoaca urmatoarele neajunsuri:

se modifica linia toracolombara a coloanei vertebrale
se modifica proiectia si pozitia umerilor
se modifica pozitia bazinului fata de coloana vertebrala si fata de femur
se implica intr-un raport mai mare musculatura gambelor

Genuflexiunile reprezinta, in acelasi timp, exercitiul cu cel mai mare grad de risc, din cauza numarului de traumatisme care se inregistreaza. Aceste accidente sunt de doua categorii:

accidente la nivelul zonei lombare a spatelui
accidente la nivelul articulatiei genunchiului

Genuflexiunile la cadrul culisor ( smith ): Diferenta dintre cele doua tipuri de exercitii ( cele executate la smith, respectiv cele efectuate cu bara ) consta in faptul ca la cele executate la cadrul culisor exista posibilitatea ca executantul sa-si plaseze talpile mai inainte fata de proiectia centrului de greutate, fapt ce permite preluarea unei incarcaturi insemnate de pe genunchi, realizandu-se astfel o detensionare a acestora si implicit o solicitare scazuta. O alta variatie o reprezinta apropierea picioarelor, ceea ce inseamna o implicare mai mare a muschilor cvadricepsi si detrimentul altor grupe musculare ( muschii adductori, de exemplu ). Astfel, se realizeaza o izolare mai mare a musculaturii in discutie. In acelasi timp, la acest exercitiu sunt elimitate grupele de muschi stabilizatori ai miscarii, adica cei din zona lombara, intercostalii, oblicii etc. Un alt avantaj al acestui exercitiu il constituie accesibilitatea lui, data de faptul ca e utilizat atat de culturistii avansati, cat si de incepatori care nu au forta sau curajul suficient pentru executia unei genuflexiuni ample. Pentru a proteja musculatura spateli inferior se recomanda utilizata centurilor speciale in timpul executarii genuflexiunilor.

Un alt exercitiu pentru musculatura coapselor este impins la presa din culcat dorsal ( presa ). Acest exercitiu permite izolarea musculaturii coapselor, preluarea greutatii doar de catre muschii lucrati, efectuarea unui numar mare de repetari cu incarcaturi mai mari, precum si o mare varietate a miscarilor datorita pozitiilor talpilor ( spre inainte cu talpile paralele, spre interior, spre exeterior ), a distantelor dintre talpi, precum si a pozitionarii acestora spre inainte sau inapoi, fata de pozitia bazinului. Astfel, executanul poate alege una dintre aceste variante, in functie de proportiile musculaturi coapselor sau caracteristicile lui.

O alta particularitate a acetui exercitiu este tipul aparat ( presa ) utilizat. Iata in continuare cateva clasificari:

a) dupa modul de impingere a greutatii:

presa orizontala
presa inclinata
presa verticala

b) dupa pozitia practicantului:

din sprijin
din stand
din asezat
din culcat dorsal

O regula generala pentru lucrul la aceste aparate consta in faptul ca, daca exercitiul ce se efectueaza este apropiat de genuflexiunile libere, acesta va fi mai eficient.Efectuarea exercitiilor pentru muscularatura coapselor la aparate permite folosirea unor greutati aproximativ de doua ori sau mai mari decat cele libere, deoarece, in aceste conditii, tot efortul depus este orientat spre invingerea greutatii. eliminandu-se efortul necesar stabilizarii miscarii.

Extensia gambei pe coapsa la aparat ( extensii cvadriceps ). Principala actiune a muschiului cvadriceps este extensia gambei pe coapsa ( adica intinderea membrului inferior ). Pentru acest exercitiu a fost creat un aparat la care practicantul sta in pozitia asezat, iar greutatea este preluata de catre extremitatea distala ( zona articulatiei gambei cu piciorul ) a gambei. Acest exercitiu localizeaza miscarea strict la nivelul musculaturii coapsei si solicita doar incheietura genunchiului. Un aspect de care trebuie tinut cont este gradul de intindere a membrului inferior, care trebuie sa atinga o amplitudine maxima si chiar mentinerea unui scurt moment al aceste pozitii.

Flexia gambei pe coapsa la aparat ( flexii femural ). Flexia este executata de musculatura posterioara a coapsei si se poate separa prin crearea unor aparate speciale ( banci ). De obicei, se lucreaza din culcat ventral, iar greutatea este preluata de capatul distal al gambei. La acest exercitiu trebuie tinut cont de aceleasi reguli ca si la miscarea de intindere.

Alt exercitiu pentru musculatura coapsei, atat anterioara, cat si posterioara, il constituie fandarile ( inainte, inapoi, lateral spre stanga sau spre dreapta ). Fandarile inainte se pot executa in doua moduri: executia numarului de fandari cu acelasi picior sau executia alternativa ( se schimba piciorul dupa fiecare executie ). Indiferent cum sunt executate, ele au acelasi efect. Executia corecta a unei fandari presupune ducerea unui picior inainte, urmata de flectarea ambelor membre panala atingerea solului cu genunchiul dinapoi. La revenire, sprijinul va fi pe ambele talpi ( pe toata suprafata ). Pentru a ingreuna executiile se utilizeaza bara cu discuri sprijinita pe umeri sau pe piept, sau, in cazuri mai rare, tinang gantere in maini. Sprijinirea barei cu discuri pe piept ( mai precis asezarea pe clavicula ) solicita musculatura spatelui ( muschii santurilor vertebrale, muschii lombari ).

La fandarile inainte, analiza biomecanica a miscarii a demonstrat implicarea simultana a musculaturii coapsei anterioare la piciorul care inainteaza si a musculaturii coapsei posterioare la piciorul ce va sprijini genunchiul pe sol. Un lucru foarte important la fandarile inainte este marimea pasului: cu cat este mai mica, cu atat efortul depus este mai mare, datorita inaltimii la care trebuie ridicat ansamblul format de trunchi si greutatea propriu-zisa. Cand pasu este mai mare, se utilizeaza in miscare, in special musculatura membrului posterior. La fandarile laterale, desi sunt mai putin utilizate, ca de altfel si cele spre inapoi. sunt implicate in special grupele musculare din interiorul coapsei, mai ales muschii adductori ai coapsei. Fandarile laterale se pot executa in doua moduri: prin trecerea greutatii de pe un piricor pe celalalt, pastrand umerii la acelasi nivel, sau prin ridicarea corpului si trecerea prin pozitia stand. Cele doua tipuri solicita musculatura in mod diferit. Astfel, primul mod de executie solicita in special muschii adductori, iar al doilea, in momentul ridicarii trunchiului, si muschii anteriori ai coapsei.

Un exercitiu care izoleaza musculatura coapsei posterioare este flexia gambei pe coapsa din culcat ventral. Acesta se lucreaza la aparate speciale, care solicita doar articulatia genunchiului, greutatea propriu-zisa fiind plasata la capatul distal al gambei, in zona posterioara. Exercitiul nu solicita o incordare mare, motiv pentru care se efectueaza lent, atat in faza ascendenta, cat si in cea descendenta, acordandu-se o atentie deosibita tehnicii de executie si momentului maxi la flectare, cand se incordeaza si muschii fesieri. La acest exercitiul nu se folosesc greutati mari, solicitarea se realizeaza prin numarul relativ crescut de repetari si prin viteza mica de executie. Pentru cresterea solicitarii musculaturii, se poate lucra alternativ, o serie cu piciorul stang, urmata de piciorul drept, iar pentru cresterea efortului, acestea sunt urmate de o serie cu ambele picioare.

Opusul exercitiului descris mai sus este extensia gambei pe coapsa din asezat, care se executa de asemenea la aparate speciale. Acest exercitiu solicita si izoleaza musculatura coapsei anterioare. Se efectueaza intr-un ritm lent, cu intinderea completa a membrelor inferioare, in faza ascendenta, si cu opunere de rezistenta in faza descendenta. Pentru a efectua corect si eficient acest exercitiu, se folosesc greutati moderate si se executa un numar mare de repetari si serii.

Tot pentru musculatura coapsei posterioare, in special pentru bicepsul femural, dar si pentru muschii fesieri, sunt indreptarile trunchiului. Desi la prima vedere pare un exercitiu pentru musculatura spatelui, acest exercitiu solicita eficient musculatura coapsei cu conditia ca in timpul miscarii sa nu se flexeze genunchii. Din pozitia stand, cu o bara sau cu gantere, pe o suprafata mai ridicata, se executa o indoire inainte, astfel incat, greutatile sa coboare sub nivelul talpilor. Indoirea trebuie sa se realizeze de la nivelul coloanei lombare, iar trunchiul sa fie mentinut pe cat posibil drept. Pentru protejarea coloanei vertebrale se recomanda utilizarea unei centuri de protectie. Revenirea trunchiului la verticala se realizeaza lent si doar pana in momentul in care se simte ca musculatura se relaxeaza. Pentru a controla si a efectua corect miscarea ce reprezinta succesul acestui exercitiu, se folosesc greutati moderate.

Descrierea vitaminelor, pe scurt

Vitaminele liposolubile: A, D, E si K

Absorbtia lor este strans legata de cea a lipidelor. Organismul poseda capacitatea de a stoca aceste vitamine, mai ales in ficat, motiv pentru care si ficatul animalelor se numara printre principalele surse de vitamine liposolubile. Sunt relativ putin afectate de prepararea termica a alimentelor, oricum, nu in aceeasi masura ca vitaminele hidrosolubile.

Surse: untura de peste, ficatul de vitel, patrunjelul, caisele uscate, galbenusul de ou, untul, etc.

Vitamina A are doua roluri primordiale – participa la realizarea acomodarii vizuale la intuneric si creste rezistenta la infectii a epiteliilor ( cutanat, respirator si cornean ). Participa, de asemenea, a formarea smaltului dentar si la buna functionare a ficatului, tiroidei si a altor organe. Carenta sa se manifesta prin uscaciunea mucuoaselor, hipercheratoza, hemeralopie, infectii respiratorii.

Necesarul de vitamina A este de 4000 u.i. la adulti si intre 1000 – 2500 u.i. la copii si adolescenti, in functie de varsta si greutate. Aportul excesiv de vitamina A poate duce la intoxicatii grave.

Vitamina D la nivelul tegumentului, sub actiunea razelor ultraviolete, are loc sinteza vitaminei D pornind de la un precursor al acesteia. Rolul ei se exercita la nivelul intestinului, unde favorizeaza absorbtia calciului si a fosforului, si la nivelul oaselor si dintilor, intervenind in calcifierea acestora. Carenta sa duce la osteomalacie si rahitism.

Necesarul zilnic este de 400 u.i. Aportul excesiv poate cauza intoxicatie si chiar deces. Sursele de vitamina D sunt: untura de peste, galbenusul de ou cu lapte.

Vitaminele hidroholubile: B, C, P

Organismul nu are capacitatea de a stoca aceste vitamine. Ele sunt solubile in apa si sunt foarte labile termic, fiind rapid distruse prin fierbere. Daca alimentele ( fructe, legume etc ) sunt lasate mult timp in apa, vitaminele se dizolva in aceasta. Au un rol important in reactiile metabolice din toate celulele organismului. Combinate cu proteine specifice, ele participa la sistemele enzimatice oxidative implicate in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor, deci la eliberarea de energie.

Grupul vitaminelor B curpinde: vitamina B1 ( tiamina ), vitamina B2 ( riboflavina ), vitamina B6 ( piridoxina ), vitamina PP ( nicotinamida ), acidul pantotenic, biotina, vitamina B12 ( cobalomina ) si acizii folici.

Vitamina B1 se gaseste in alimente de origine animala ( carne, oua, lapte ) si vegetala, mai ales in cereale. Este o vitamina destul de rezistenta la fierbere, regasindu-se in apa in care a fiert carnea, de exemplu. Carenta de vitamina B1 se manifesta prin iritabilitate, depresie, instabilitate emotionala, oboseala, pierderea apetitului, crampe musculare, nevralgii, constipatie, cefalee, insomnii, tahicardie moderata. Necesarul este de 1.4 mg/zi la adulti si adolescenti, 0,8-1 mg la copii.

Vitamina B2, se gaseste in alimentele de origine animala ( carne, oua, peste ) si in unele legume. Nevoile zilnice sunt de 1.6 mg/zi la adulti si 0,4-0,6 mg pana la 1,2 mg/zi la copii, in functie de varsta. Carenta se manifeste prin fisuri ale comisurilor labiale, limba rosie, depapilata, senzatie de arsura la nivelul ochilor, anemie, dermatita seboreica. Este foarte sensibila la razele ultraviolete, de aceea pastrarea alimentelor mult timp la lumina o distruge aproape complet.

Vitamina B6 este continuta de carne, lapte, oua, legume proaspete, cereale, cartofi, banane. Carenta sa, manifestata prin neuropatie senzitiva, iritabilitate, dureri abdominale, anemie, este intalnita mai ales in randul celor care fac tratamente de durata cu hidrazida sau in cazul consumului pe timp indelungat de contraceptive orale. Necesarul zilnic este 1,5 – 2 mg la adolescenti si adulti.

Vitamina B12 reprezinta una dintre cele mai importante vitamine, carenta sa ducand la anemie megaloblastica, forma care necesita, odata instalata, tratament pe toata durata vietii. Deficitul sau poate fi inregistrat la vegetarierni, deoarece se gaseste exclusiv in alimente de origine animala. Necesarul zilnic este de doua-trei micrograme la adulti.

Acidul folic – sunt foarte bogate in acid folic legumele cu frunze verzi, dar si ficatul, drojdia de bere, ouale.

VItamina C – fructele si legumele cele mai bogate in aceasta vitamina sunt, in ordinea continutului, patrunjelul, conopida, fragii, varza, portocalele, lamaia, grapefruit, sparanghelul, ceapa, coacazele si rosiile. Pare surprinzator, dar unele legume au un continut mult mai mare decat fructele. De asemenea, in ciaja unor fructe se gaseste o cantitate mai mare de vitamina C decat in miezul carnos. Prin fierbere, vitamina C se distruge extrem de usor, ca si prin conservare. Avitaminoza C duce la scorbut.

Vitamina E – este foarte importanta in refacerea articulatiilor ( a colegenului, in general )

Anabolism si catabolism

Procesele biochimice care au loc in corpul nostru pot fi grupate in doua mari categorii: anabolismul si catabolismul. Impreuna, ele formeaza ceea ce denumim ” metabolism “.

Anabolismul reprezinta procesele prin care origanismul acumuleaza si contruieste, in timp ce catabolismul se gaseste la polul opus, el fiind reprezentat de procesele de distrugere si ardere. Pentru a contrui moleculele si pentru a sustine viata, organismul are nevoie de energie, necesara reactiilor chimice.
 
Cand procesele anabolice le domina pe cele catabolice, are loc cresterea, acumularea, iar cand domina procesele catabolice, organismul incepe sa scada in greutate. Anabolismul include reactii chimice care determina moleculele mici sa se uneasca si sa formeze meleculele mari, complexe. Rezultatul acestui proces il constituie materialul celular, ca de exemplu enzimele, proteinele, celulele, membranele celulare, tesuturile.

Anabolismul sta la baza cresterii, mentinerii si reinnoirii tesuturilor. Catabolismul cuprinde totalitatea reactiilor prin care moleculele mari sunt desfacute in melecule simple, in scopul producerii energiei, pentru a recicla componente celulare sau pentru excretie. Odata produsa energia, ea este stocata sub forma de glicogen sau grasimi. Tendinta noua in sport este de a ne concentra asupra metodelor pana la epuizare, iar fibrele musculare sufera microtraume, nivelul cortizonului creste foarte mult, grabind distrugerea tesuturilor. Antioxidantii si unele fitochimicale au efecte anticatabolice.  

Prin reducerea ratei catabolismului, anabolismul creste, rezultand o recuperare mai rapida, un nivel inalt de performanta si o crestere mai rapida. Metabolismul cuprinde doar procesele chimice care apar in interiorul celulelor corpului, nu si schimbarile ce intereseaza alte substante, cum ar fi alimentele ce traverseaza tubul digestiv. Organismul are nevoie de o multime de nutrienti pentru a functiona optim. O mica deficienta a unuia dintre ei, a unei vitamine de exemplu, poate cauza incetinirea metabolismului sau chiar perturbarea sa. Aceasta se traduce, in cazul antrenamentului, prin nevoi nutritive sporite.